Lectia 7- Fericirile

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Lectia 7- Fericirile

Mesaj  Draghici-Claudiu la data de Dum Noi 13, 2011 5:10 pm

Ce sunt Fericirile?



Dupa randuiala Vechiului Testament, pentru a
implini Legea, credinciosul trebuia sa asculte de cele 10 porunci.
Potrivit cuvintelor Mantuitorului: „Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea
sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc” (Matei 5, 17), cele 10
porunci trebuie pazite si de crestini, intocmai.
Pe langa aceste zece porunci, Mantuitorul a mai dat crestinilor alte noua
indemnuri, prin care se implineste Legea, in scopul desavarsirii morale. Pe
acestea nu le-a dat insa in chip de opriri sau porunci, ci in chip de
„fericiri”, fiindca ele se potrivesc deplin cu smerenia si blandetea
Mantuitorului Hristos.


Fericirea 1.“Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.”



Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca
prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia
cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este „saracia cu duhul”.
Dar ce inseamna „saracia cu duhul”?
Dupa cum ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur, ), cuvintele «saraci cu duhul»
inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de
nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii
oameni.


Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor,
adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric
inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la
fericirea vesnica.


Fericirea 2.“Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor
mângâia.”



Despre aceasta
intristare vorbeste si Sfantul Apostol Petru, aratand ca ea este pricinuita de
feluritele ispite la care este supus cel credincios, spre lamurirea credintei
lui si din care iese biruitor numai cel ce rabda pana la sfarsit (I Petru
1,6-7).
Mantuitorul fericeste nu numai pe cei ce-si plang pacatele proprii, dar si pe
cei care-si frang inima si plang pentru pacatele semenilor lor, rugand pe
Dumnezeu sa le dea cainta, adica pe cei rataciti sa-i intoarca la calea cea
dreapta, iar pe cei ce traiesc fara randuiala sa-i faca sa-si indrepte viata.
Mantuitorul S-a intristat si a plans pentru pacatele celor ce locuiau in
Ierusalim, Horazin, Betsaida si Capernaum, si care nu voiau sa se pocaiasca.


Darul lacrimilor aducatoare de bucurie l-au avut, de
asemenea, toti sfintii.
Fagaduinta mangaierii este unita cu indemnul de a plange, pentru ca intristarea
pentru pacate sa nu duca la deznadejde.
Celor ce plang din aceste pricini binecuvantate, Mantuitorul le fagaduieste
mangaierea harica, adica, pentru viata de acum, iertarea greselilor, scaparea
de chinuri si de pacate, iar pentru viata viitoare, imparatia cerurilor, adica
bucuria.


Fericirea 3.“Fericiţi cei blânzi , că aceia vor
moşteni pământul.”




Blandetea este cel dintai rod al bunatatii si
iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpanita si linistita a sufletului,
insotita cu silinta de a nu supara pe nimeni si a nu se supara de nimic.
Cel bland nu murmura niciodata impotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor, urmand
indemnul Sfantului Apostol Pavel: „Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, cu
sare dreasa, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia”



Omul bland da cuvenita cinste si ascultare
mai-marilor sai: nu batjocoreste, nu graieste de rau si nu osandeste pe semenii
sai, ci se arata pe sine totdeauna smerit. Iar cand se intampla ceva potrivnic
dorintelor lui, nu se lasa prada maniei si, mai presus de toate, nu se razbuna
pentru jigniri.



Culmea blandetii sta deci in purtarea pe care
ne-o porunceste Mantuitorul, prin cuvintele: „Binecuvantati pe cei ce va
blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama
si va prigonesc”


Fericirea 4.“Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate , că aceia se vor
sătura.”




„A fi flamand si insetat de dreptate” mai
inseamna si a dori si a ne stradui din toate puterile pentru infaptuirea
dreptatii ca virtute sociala, atat pentru noi, cat si pentru semenii nostri.
Iar cand, din pricina smereniei, saraciei, neindemanarii noastre sau a puterii
parasului, suntem nedreptatiti in aceasta viata, sa nu ne descurajam, ci sa
avem nadejde tare ca vom primi dreptatea noastra, daca nu chiar in viata
aceasta, ca femeia staruitoare din parabola judecatorului nedrept (Luca 18,
2-7), desigur in viata viitoare.
Simtul dreptatii este atat de inradacinat in fiinta omului, incat cu drept
cuvant este asemanat cu nevoia trupeasca de hrana si apa, fara de care omul nu
poate trai.
In Vechiul Testament, au fost flamanzi si insetati de dreptate dreptul Iov,
regii David si Solomon si, indeosebi, proorocii. Astfel, David se plange, in
psalmul 73, ca pe pamant cei rai nu sunt pedepsiti, iar dreptii nu primesc
incununarea virtutii. Iar proorocul Ieremia se revolta impotriva calcatorilor
de lege (12, 1, 4). Impotriva asupritorilor si a judecatorilor nedrepti, Isaia
striga: „... Nu mai faceti rau inaintea ochilor mei. Incetati odata! Invatati
sa faceti binele, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate
orfanului, ajutati pe vaduva”


Fericirea 5.“Fericiţi cei milostivi , că aceia se vor milui.”



Milostenia sau indurarea crestina izvoraste din
iubirea de Dumnezeu si de aproapele si se arata prin ajutorarea materiala si
morala a semenilor nostri aflati in nevoie.
Mantuitorul, Care este modelul desavarsit al milosteniei (Matei 11, 32; Marcu
8, 2), ne-a aratat ca la judecata de apoi faptele indurarii trupesti si
sufletesti sunt acelea care ne vor deschide portile fericirii vesnice (Matei
25, 34-40).
Dar, «chipurile de a milui - cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur - sunt felurite
si porunca aceasta este intinsa»





Fericirea 6.“Fericiţi cei curaţi cu inima , că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”



Mantuitorul aseamana inima omului cu ochiul.
Precum ochiul sanatos si curat poate vedea limpede (Matei 6, 22), tot asa numai
cel cu inima curata, neacoperita de ceata pacatului, poate vedea pe Dumnezeu.
Cei curati cu inima sunt mai intai cei nevinovati si lipsiti de viclesug, ca
Natanael (Ioan 1, 47) si ca pruncii (Matei 18, 3-4); apoi cei care, prin
nevointe si rugaciuni neintrerupte, izbutesc sa-si smulga radacinile pacatului,
adica sa-si goleasca inima de poftele si gandurile rele, de iubirea celor
pamantesti, si sa o umple cu dorul dupa lumina dumnezeiasca si desavarsire.
Acestia ajung sa-L vada pe Dumnezeu chiar din aceasta viata, aflandu-L
pretutindeni, si mai ales in fapturile Sale, precum este Scris: „Cele nevazute
ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica
Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara, cuvant de aparare” (Rom. 1,
20).
Pe unii ca acestia, Biserica ii numeste «vazatori de Dumnezeu».


Fericirea 7.“Fericiţi făcătorii de pace , că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”



Pacea intemeiata pe adevar, dreptate si dragoste
este cel mai mare bun social pentru oameni si popoare. Ea usureaza ridicarea
conditiilor de viata ale fiecarui om si inalta popoarele, aducandu-le propasire
si fericire.
Profetii Vechiului Testament au descris imparatia mesianica a lui Hristos ca pe
o imparatie a pacii si a dreptatii, iar ingerii au cantat in noaptea Nasterii
Domnului: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni
bunavoire” (Luca 2, 14). Aceasta pace intre oameni si popoare, dupa care
nazuieste orice societate, izvoraste, dupa invatatura crestina, din pacea
omului cu Dumnezeu si din pacea cu sine insusi, de care se bucura numai cei ce
savarsesc binele. Despre aceasta pace deplina vorbeste Mantuitorul cand spune
Ucenicilor Sai: „Pace va las voua, pacea Mea o dau voua” (Ioan 14, 27).
Facatori de pace sunt deci, dupa invatatura sfintei noastre Biserici, in primul
rand cei ce savarsesc Domnului, zilnic, jertfa cea fara de Sange, rugaciuni si
posturi pentru ca peste toti oamenii sa se reverse „pacea lui Dumnezeu, care
covarseste orice minte”


Fericirea 8.“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate , că
acelora este împărăţia cerurilor.”




Vechiul Testament ne vorbeste de multi drepti
care au fost prigoniti din pricina luptei lor impotriva pacatelor lumii in care
ei traiau si pentru indreptarea acesteia spre o viata morala.
Luptand pentru dreptate, au fost prigoniti proorocii.
Tot din pricina aceasta a fost rastignit Mantuitorul Hristos. El a proorocit
Ucenicilor Sai ca vor fi prigoniti, ca si El: „Daca va uraste pe voi lumea, sa
stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea
ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe
voi din lume, de aceea lumea va uraste” (Ioan 15, 18-19).
Cei prigoniti pentru dreptate vor avea parte de imparatia cerurilor, asa cum a
fagaduit Mantuitorul. Caci se cuvine ca lucratorii impreuna cu El la zidirea
unei lumi noi sa fie acolo unde este si El: „Parinte - S-a rugat Mantuitorul -
voiesc ca unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat,
ca sa vada slava Mea”


Fericirea 9.“ Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi
minţind vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.”



Prin aceste cuvinte, Mantuitorul
fericeste pe cei care vor avea de suferit defaimari, prigoane si chiar moarte,
din pricina credintei in El si a raspandirii Evangheliei crestine in lume.
Pentru credinta in Dumnezeu si pentru nadejdea venirii lui Mesia au suferit
prigoane proorocii Vechiului Testament. De pilda, Proorocul Ilie a fost
prigonit de Ahab si Izabela, fiindca i-a mustrat ca se inchinau la idolul Baal
(III Regi 18); Proorocul Isaia a fost taiat cu fierastraul, din porunca regelui
idololatru Manase; Proorocul Ieremia a fost izgonit din tara, pentru ca a
mustrat pe cei nedrepti. Aceleasi suferinte au indurat multi altii pentru
credinta lor cea dreapta (Matei 23, 35; Evr. 11, 32-40).
De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos a indemnat pe Ucenicii Sai: „Nu va temeti
de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de
acela care poate si trupul si sufletul sa le piarda in gheena. Au nu se vand
doua vrabii pentru un ban? Si nici una dintre ele nu va cadea pe pamant fara
stirea Tatalui vostru. La voi insa si perii capului, toti, sunt numarati.
Asadar nu va temeti; voi sunteti cu mult mai de pret decat pasarile” (Matei 10,
28-31).


“Bucuraţi-vă şi vă veseliţi
, că plata voastră multă este în ceruri.”





Mesaje : 46
Data de inscriere : 09/09/2011

Vezi profilul utilizatorului http://dunariinoica.wikiforum.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum